Complexul Muzeal Național Neamț anunță publicul vizitator că începând cu data de 29 iulie 2019 unitatea principală, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, își sistează activitatea.

100 de ani de la nașterea Elenei Niţă Ibrian (12 noiembrie 1921 - 9 septembrie 2009)

Să ne amintim de prietenii Muzeului de Etnografie Piatra-Neamț
100 de ani de la nașterea Elenei Niţă Ibrian
(12.11.1921-09.09.2009)

               A venit pe lume la Drăguşeni (judeţul Baia, azi Suceava) într-o familie cu nouă copii, ea fiind cea mai mare. Ca orice fată de la ţară, a învăţat să coasă şi să ţeasă de la mama ei, apoi a reuşit, după moartea acesteia, să-şi ajute familia din vânzarea produselor astfel obţinute. A absolvit o Şcoala de Arte şi Meserii şi a fost maistru instructor de lucru manual, meşter popular, cadru didactic prin clasa căreia, în cadrul Şcolii Populară de Artă din Piatra- Neamţ, au trecut generaţii de absolvenţi. A fost un extraordinar pedagog care, pe lângă lângă partea practică, îi învăţa pe elevi să cunoască şi să aprecieze arta populară. În deplasările din judeţ şi în colaborare cu elevii a reuşit să adune o bogată colecţie de piese de port popular, textile de interior şi mai ales izvoade. A considerat că orice piesă, oricât de degradată este poate fi valorificată, fie numai prin recuperarea unui mic eşantion cu motive decorative ce ar putea fi reproduse la realizarea unei noi piese. Astfel, a adunat şi reprodus (1960-1985) izvoade de motive decorative, a transpus în formă grafică broderia de pe cămăşi femeieşti colecţionate sau doar văzute, a creat motive proprii pentru aceleaşi piese de port popular ori pentru textile de interior.
               Recunoaşterea unei laturi a activităţii sale, cea de artist tapiser, a venit în 1982, cu ocazia expoziţiei personale deschisă în Piatra-Neamţ, la Galeria „Alfa” a Uniunii Artiştilor Plastici. Cele 20 de tapiserii reprezentau transpunerea într-o manieră artistică naivă a unor scene rurale. Au fost realizate în tehnica alesului legat printre fire, cu noduri sau mixtă, folosind materiale tradiţionale, lână şi bumbac sau materiale sintetice. Autoarea a reușit să-şi definească un stil personal în acest domeniu ce aparţinea unui alt spaţiu geografic şi social. În continuarea acestei maniere a transpus măştile de Anul Nou în tapiserii şi le-a investit cu valoare decorativă.
               Valorificarea cunoştinţelor acumulate şi a unei părţi din bogatului material adunat a fost făcută abia după o muncă îndelungată, în lucrarea Elena NiţăIbrian, Nicolae Dunăre, Broderii tradiţionale şi artizanale moldoveneşti, Editura Ceres, Bucureşti, 1984.
              Ca îndrumar pentru atelierele meşteşugăreşti, a realizat o Culegere de motive populare din judeţul Neamţ, volumul I – cusături,1986. Lucrarea a fost coordonată de etnograful Elena Florescu, autoare a textelor referitoare la materialele, tehnicile, structura decorului, ornamentica şi cromatica cusăturilor populare, izvoadele au fost culese de Elena NiţăIbrian, prezentarea grafică, Doina Vieru.
               Dar nici prima şi nici a doua lucrare a Elenei Niţă Ibrian nu au putut să valorifice în totalitate, bogatul material adunat într-o viaţă de această împătimită a creaţiei populare. Izvoadele adunate în câteva decenii, la care a adăugat lucrările proprii dar şi o parte din colecţia personală, reprezintă donaţia făcută Muzeului de Etnografie din Piatra-Neamţ. Actul de donaţie nr. 4149/1.08.1986 cuprinde tapiserii, textile tradiţionale de interior, piese de port, peste 1000 de eşantioane (izvoade de cusături de pe cămăşi, ştergare şi năframe), fotografii, planşe şi diplome.
               Este autoarea lucrării Vopsitul vegetal, Bucureşti, 1993 care conţine 610 reţete obţinute din aproximativ 100 de plante, deoarece, în funcţie de partea folosită a plantei, cantităţi folosite, timp de vopsire, mordant, rezultă culori diferite.
              După 1990 a început să se pună accentul pe terapiile naturiste, pe alimentaţia naturală, să adune şi să sintetizeze cunoştinţele pe care le avea, pornind chiar de la experienţele personale. Au rezultat peste 40 de cărţi foarte apreciate de cei cu astfel de preocupări.
               Totuși, în ultima parte a vieții, s-a întors la prima dragoste, arta populară, și a început să lucreze la realizarea unui muzeu care să cuprindă o colecție personală. Din păcate nu a mai avut timp să-și împlinească acest ultim vis, în 9 septembrie 2009 a trecut Dincolo, îmbrăcată în frumosul port popular pe care l-a iubit toată viața.