Complexul Muzeal Național Neamț anunță publicul vizitator că începând cu data de 29 iulie 2019 unitatea principală, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, își sistează activitatea.

Măștile lui Neculai Popa

Artefact existent de la începutul omenirii la toate popoarele, masca a îndeplinit de-a lungul timpului funcții multiple: era folosită pentru protecție, pentru a împrumuta purtătorului atribute supranaturale, în timpul marilor epidemii, în ritualuri de fertilitate și fecunditate, rituri de trecere, în acte cu caracter cultural, teatre și carnavaluri, acte cu caracter ludic, pentru a ridiculiza adversari sau pentru a-l ascunde pe purtător.
De o mare diversitate, de la simple obrăzare sau acoperind tot capul, costume antropomorfe sau zoomorfe, cu trăsături exagerate, ele erau realizate din materiale textile, piele, lemn, ceramică, combinații, și creeau personajului, de cele mai multe ori, o fizionomie imobilă sau care permitea mișcări repetitive și un corp dinamic.
Sărbătorile de peste an aduc măști fitomorfe de fertilitate,vara, sau o multitudine de măști antropomorfe și zoomorfe la sărbătorile de iarnă, când alungă duhurile rele, aduc sănătare, prosperitate în anul care stă să vină.
Moldova era recunoscută pentru dansurile cu măști, fiecare casă devenind, la sfârșit de an, un atelier în care se lucra recuzita necesară, fiecare ogradă de gospodar, o “scenă” de manifestare. Era un spectacol la care participa întreaga comunitate. Desigur, au existat meșteri care lucrau nu numai pentru ei și cei apropiați, ci uneori pentru întreaga comunitate, ceea ce denotă pricepere și multă imaginație. Acesta este cazul lui Neculai Popa (1909-2010) din satul Târpești, comuna Petricani, județul Neamț. A fost un personaj fascinant care a reușit să treacă peste greutățile timpului cu umor, arheolog amator, colecționar, sculptor naiv, iubitor, creator și păstrător al culturii populare. Muzeul care îi poartă numele, din apropiere de Târgu-Neamț a devenit, încă din timpul vieții creatorului, un obiectiv turistic foarte cunoscut.
Neculai Popa a fost un apropiat al Muzeului de Etnografie Piatra-Neamț, a participat la activitățile instituției, a făcut donații. Era punctul de atracție al oricărei manifestări la care participa, semeț, îmbrăcat în costum popular, cu cheptar (chiar pe caniculă), „căci altfel costumul nu-i întreg “, după cum spunea. Era mereu pus pe glume, dar foarte serios când vorbea de munca sa, de obiceiurile de iarnă din Târpești, al căror suflet era. A cunoscut de mic dansurile cu măști, a mers cu capra, cu căiuții, cu ursul. A învățat de la bătrânii satului cum se fac măștile și mai ales de la un unchi, moș Gheorghe (Stamate), dar și-a pus pe ele amprenta proprie. Recuzita lui este unică, recognoscibilă. Măștile lui, cu valențe artistice, au devenit obiecte de decor.
A folosit materii prime diverse, pornind de la cârpe, blană, alamă sau aramă, lemn, paie, la care se adugă călți, boabe de fasole, pene și sârmă. Capra, ursul, țapul, berbecul fac parte din bestiarul cetelor de colindători, iar Neculai Popa le-a transpus în manieră proprie. Cele mai multe măști pe care le-a realizat sunt antropomorfe: babă/moș, căldărar/căldărăriță drac, cucoană, ursar/ursăriță etc., într-o mare varietate plastică. Caracteristicile fizice exagerate provoacă ilaritate și dau forță personajelor. Ochi mari, conturați cu cârpe, buze îngroșate, dinți din fasole, urechi mari și colorate, un nas care domină întreaga fizionomie, păr bogat din câlți, transformă fiecare mască în unicat. Era considerat singurul creator popular din țară care folosea o asemenea varietate de materiale.
În cele aproape șapte decenii de activitate a traversat mai multe perioade. În tinerețe a folosit mai mult cârpele, apoi blana de oaie a devenit materialul preferat. În anii 70 ai secolului trecut, fețele personajelor sale erau realizate din alamă și aramă, apoi din lemn, ceea ce necesita pricepere și un efort sporit.
A expus în țară și în străinătate, lucrările sale fac parte din colecții muzeale din România, dar și din Belgia, S.U.A., Japonia, și din numeroase colecții particulare din toată lumea. A primit premii și diplome.
Era și un versificator neîntrecut, a scris Cartea vieții mele, 1996, 2008 (roman autobiografic în versuri), Lumea satului, 1998,(tradiții și obiceiuri din satul Târpești – în versuri) De la lume adunate, 2006 (glume și snoave culese din popor – în versuri), De la tinerețe pân’ la bătrânețe, 2010 (roman în versuri). În întreaga activitate a fost susținut și ajutat de soția sa, Elena Popa, o doamnă frumoasă, caldă, empatică, cu un spirit ludic la fel de dezvoltat.
Muzeul de Etnografie Piatra-Neamț deține în colecție măști realizate de Neculai Popa acum jumătate de secol. În expoziția permenentă, care are ca tematică anotimpurile satului, pot fi văzute câteva dintre acestea, încadrate în recuzita destinată obiceiurilor de iarnă.
Toți cei care l-am cunoscut vedem în fiecare mască ceva din expresivitatea meșterului și ne amintim de umorul lui inegalabil, ne gândim la satul de altădată, la frumoasele obiceiuri de iarnă, despre care Neculai Popa spunea: „C-am avut datini frumoase/ De la străbuni rămase/ Dar acuma s-au stricat,/ Ce rușine și păcat./ Nu mai e ce-a fost odată,/ Să urăm din poartă-n poartă,/ Să urăm și rău și bun/ Și să simți că ești român.”

Muzeograf Florentina Buzenschi,
Muzeul de Etnografie Piatra-Neamț

Bibliografie selectivă
Buzenschi, Florentina, Un muzeu inedit:“Neculai Popa” de la Târpești, în Memoria Antiquitatis, XXVII, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț, 2011 (p.485-495)
Popa, Neculai, Cartea vieții mele, Ed. ADAN, Piatra-Neamț, 2008
Roșu, Georgeta, Măști și jocuri cu măști, Alcor, Edimpex, București, 2019
Vlăduțiu, Ion, Creatori populari contemporani din România, Ed. Sport-Turism, București, 1981

Galerie foto (click pentru a vizualiza)