Complexul Muzeal Național Neamț anunță publicul vizitator că începând cu data de 29 iulie 2019 unitatea principală, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, își sistează activitatea.

Remember Zilele Ion Creangă

În mod firesc, aproape în fiecare an, timp de mai bine de jumătate de secol, la mijlocul lunii decembrie, din ograda lui Ștefan a Petrii Ciubotariu au răzbătut colinde și urături cu larmă de clopoței și dobe, care au omagiat pe Ion Creangă.
Cu toate că în anii care au trecut s-au marcat în mod oficial 50 de ediții ale Zilelor Ion Creangă și s-au comemorat ani mulți de la trecerea la veșnicie a ,,humei însuflețite din Humulești”, este de la sine înțeles că, neoficial, scriitorului i-a fost păstrată vie amintirea sub diferite forme, în cadrul școlilor, a instituțiilor publice și a celor de cultură, menite să conserve și să promoveze personalitatea scriitorului nemțean.
Spre exemplu, ziarul ,,Scînteia tineretului” din luna decembrie 1964, aduce în atenția cititorilor că în jur ,,de 2000 de formații de teatru, cor, brigăzi artistice de agitație, recitatori și cititori artistici de la căminele culturale” din regiunea Bacău, participau la Festivalul ,,Ion Creangă”, iar la casele de cultură, cluburile și căminele culturale, alături de bibliotecile din zona Ploieștiului erau implicate în diferite activități numite ,,Zilele Ion Creangă” prilejuite de comemorarea celor 75 de ani de la moartea scriitorului ori asta denotă deja o tradiție în acest sens.
Cu toate acestea, se pare că, oficial, manifestările oficiale organizate de Comitetul de cultură și educației socialistă al orașului Tîrgu Neamț și Muzeul Memorial „Ion Creangăˮ au debutat în 1969 sub denumirea de „Șezătoare la Humuleștiˮ, această titulatură fiind uzitată multă vreme.
Nu toți scriitorii din literatura română au fost comemorați identic în acest interval de timp. În chip fericit, atât scriitorul cât și Amintirile..lui, corespundeau în mare parte criteriilor ideologice comuniste, subliniind prin intermediul școlii aspectele potrivite insistând pe analiza literară și studiul cumplitei gramatici și omițând convenabil informații despre omul și învățătorul Ion Creangă ale cărui merite didactice au fost recunoscute și de Carol I. De asemenea se pomenea în treacăt la cursurile Facultății de Arhitectură că precursorii cubismului din arhitectura autohtonă, Horia Creangă și Ionel Creangă au fost nepoții ilustrului scriitor. Ion Creangă a fost totuși agreat de multe generații, prin prisma poveștilor și a povestirilor, deși, printre acestea din urmă, au fost câteva înlăturate de cenzură.
Este important să subliniem aportul de activități culturale de înaltă ținută care s-au desfășurat în cadrul celor 50 de ediții, de la lansări de carte care au adus la lumină cercetări temeinice în arhive și integrale ale operei crengene, la expoziții temporare foto-documentare care au permis etalarea în premieră a multor documente și fotografii foarte puțin cunoscute și la expoziții de grafică.
Expozițiile temporare de grafică au fost posibile mulțumită donației graficianului Eugen Taru la care s-au adăugat expozițiile propuse de colegii noștri din muzee partenere cum ar fi lucrările lui Ary Murnu și lucrările artistului Mihail Solodchi din Republica Moldova, reunite în proiectul expozițional numit ,,Amintiri din Copilărie”. S-au lansat concursuri menite să perpetueze plăcerea jocului și dezvoltarea imaginației și a abilităților.
Prelegerile susținute de scriitori, muzeografi, profesori universitari, academicieni și oameni de cultură au încercat să apropie publicul tânăr de personalitatea humuleșteanului stârnindu-le curiozitatea și invitându-i la cercetare personală prin intermediul lecturilor bine alese.
Alături de toate aceste manifestări s-a adăugat bucuria copiilor care au contribuit prin programele artistice susținute de elevi de la școlile din urbea nemțeană și nu numai, îmbrăcați în port popular autentic specific zonei sau în ținute care să-i ajute să redea în cel mai frumos mod jocul arnăuților și al altor obiceiuri transmise peste timp.
De-a lungul existenței sale și nu numai, Creangă a reușit să stârnească destule controverse comune fiind dezbaterile pe marginea datei la care s-a născut și unde a decedat. Mai putem oarecum afirma că a și murit de două ori. Din cauza epilepsiei care-l chinuia de câțiva ani și a nepăsării fața de sănătate, învățătorul suferit un atac de inimă puternic, iar multă lume a crezut că a decedat, unele ziare din capitală anunțând în pripă trecerea sa la veșnicie Citind ulterior articolele s-a declarat profund dezamăgit. „Dacă atâta era să-mi fie toată jelania după moarte, îmi pare bine că n-am murit încă-şi deie Dumnezeu să mor când m-or găsi oameni cărora să le pese ceva mai puţin de unul ca mine”.
După o vreme, în 31decembrie 1889, după-amiază, Ion Creangă se stingea la Iaşi, după ce petrecuse cu sufletul pe Eminescu și Veronica. Presa anunța succint: ,,Ioan Creangă - Profesor în vârstă de 52 ani după o lungă suferinţă a încetat din viaţă în ziua de 31 decembrie. Înmormântarea va avea loc marţi 2 ianuarie ora 1 precis la cimitirul „Eternitatea” unde se află depuse rămăşiţele lui. Fii [sic], frate şi surori roagă pe toţi amicii, colegii şi cunoscuţii a asista la înmormântare.”
L-au petrecut puțini: ,,Altă moarte se cădea feciorului Smarandei și al lui Ștefan a Petrei, care se rătăcise dincoace de Siret, adus de căruța lui moș Luca. El trebuia să fie purtat în căruța cu boi, în port țărănesc, cu mâinile încrucișate, bocit creștinește de babe și de multele lui rubedenii, tămâiat și prohodit de popii și dascălii satului său, înmormântat în ograda bisericii pe lângă care se jucase și învățase, pentru ca femeile să presare la praznice tămâie într-un hârb pe groapa sa năpădită de ierburi și să se jeluiască cu capul rezemat de strâmba cruce, în apropierea ruinoasei cetăți a Neamțului, prin care seara trec domoale vitele, acolo de unde se vede încețoșat Ceahlăul, și Ozana se-aude clipocind. I-a fost dat altfel“. (G. Călinescu, „Viața și opera lui Ion Creangă“, Ed. Litera, 1998).
În cadrul Zilelor Ion Creangă am asistat cu toții la lectura memorabilă a unui document de către prof. univ. dr. Constantin Parascan, de pe prispa casei – reabilitarea în cler a diaconului Ion.
De treizeci de ani scriitorul este pomenit la liturghie de preoții slujitori ai bisericii Sf. Nicolaie din Humulești și apoi se săvârșește un Trisaghion la mormântul părinților Ștefan și Smaranda, înhumați alături de restul copiilor în curtea bisericii din Humulești.
,,Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc, şi din veselia cea mai mare cazi deodată în urâcioasa întristare!
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul.”

Muzeograf,
Roxana Diaconu

Galerie foto (click pentru a vizualiza)