Date biografice Constantin Matasă

    • s-a născut la 20 ianuarie 1878, în satul Răpciuni (azi Ceahlău), com. Hangu, jud. Neamţ, fiind primul copil din cei 12 pe care i-a avut familia preotului Dumitru Matasă;
    • în anii 1885 – 1886 urmează primele două clase primare la şcoala din satul natal;
    • din 1887 până în 1891 - termină şcoala primară şi urmează cel dintâi an de gimnaziu la Piatra-Neamţ;
    • 1891-1893 – continuă gimnaziul la Roman, unde are ca profesor, printre alţii, pe Calistrat Hogaş;
    • din 1894 urmează cursul superior al Seminarului „Veniamin” din Iaşi;
    • între 1900-1904 urmează Facultatea de Teologie a Universităţii Bucureşti. Obligat fiind să urmeze cursurile de logică, pedagogie, istorie şi drept roman, are ca profesori pe T. Maiorescu, C. Dumitrescu-Iaşi, I. Bianu, D. Onciul, C. Rădulescu-Motru, N. Iorga ş.a;
    • 1901 – se căsătoreşte cu Ana Constantiniu, fiica învăţătorului din satul Mănăstirea Bistriţa, jud. Neamţ;
    • 8.04.1903 – se naşte Elena (Nuţa), primul copil al familiei C. Matasă, fostă membră a Uniunii Scriitorilor (decedată în 1994);
    • aprilie 1905: C. Matasă îşi susţine lucrarea de licenţă cu tema „Binele Moral”;
    • 9.06.1905 – se naşte Ionel, cel de-al doilea copil al familiei C. Matasă, decedat în 1996; fost inginer şi director general al „Uzinelor Malaxa” din Bucureşti;
    • la 14 august 1905 C. Matasă este hirotonisit diacon, iar o zi mai târziu devine preot, în cadrul unor procesiuni care au avut loc la Mănăstirea Văratec;
    • din toamna anului 1905 până în 1915 funcţionează ca paroh la biserica Mănăstirii Bistriţa, ctitoria lui Alexandru cel Bun;
    • între 1907-1912 activează, voluntar, ca preot confesor şi conferenţiar, la închisoarea din incinta Mănăstirii Pângăraţi;
    • 19.07.1908 – s-a născut Neculai (Nicuşor) Matasă, licenţiat în drept şi avocat în Bucureşti (mort în 1994);
    • 1909-1912: este protoiereu al judeţului Neamţ;
    • 2.02.1910 – s-a născut Margareta, mezina familiei, decedată în 1918;
    • 1912 – publică: Priviri şi soluţii în chestia ţărănească şi Preotul în faţa datoriei de a lucra pentru ridicarea poporului; Piatra-Neamţ, Tipografia Gheorghiu;
    • în 1915 se mută la Piatra-Neamţ, fiind preot ajutător şi apoi paroh (din 1918) la Biserica Precista, timp de peste 30 de ani;
    • între 1915-1925 cochetează cu politica, fiind simpatizant al Partidului Naţional Liberal, ai cărui reprezentanţi la nivel local (Nicu Albu şi Emil Costinescu) i-au acordat deseori sprijin;
    •  între 1916-1917 este mobilizat şi activează pe lângă spitalele de răniţi din Piatra-Neamţ;
    • în 1919 înfiinţează, împreună cu generalul Gh. Dragu, o filială locală a Caselor Naţionale „Regina Maria”, fiind secretar şi preşedinte executiv al acesteia;
    • între 1920-1942, preotul Constantin Matasă a fost director al Şcolii de Cântăreţi din Piatra-Neamţ;
    • după 1920, activează mai mulţi ani ca membru al Consistoriului Mitropolitan şi al Consiliului Administrativ Bisericesc;
    • iubitor al turismului şi bun cunoscător al muntelui Ceahlău, în preajma căruia s-a născut şi a trăit anii copilăriei, C. Matasă a înfiinţat şi condus un cerc de turism la Piatra-Neamţ, ai cărui membri au fost antrenaţi la refacerea potecilor şi marcajelor, organizarea de adăposturi (în „Casa Gh. Panu” din satul Ceahlău şi la Izvoru Muntelui) sau la repararea cabanei Dochia;
    • în 1928 primeşte vizita cunoscutului preistorician Ion Andrieşescu, profesor la Universitatea Bucureşti, cu care vizitează Bîtca Doamnei şi alte puncte de interes arheologic din împrejurimile oraşului Piatra-Neamţ;
    • la 26 mai 1929 are loc inaugurarea noului sediu al Casei Naţionale „Regina Maria”, la a cărui construcţie şi-a adus o importantă contribuţie. În acest local va fi deschis în 1934 Muzeul Arheologic Regional Piatra-Neamţ, fondat tot de Constantin Matasă;
    • în acelaşi an a fost editată lucrarea Călăuza judeţului Neamţ (Ed. „Cartea Românească”), prefaţată de Simion Mehedinţi;
    • a înfiinţat şi condus revistele locale Îndrumarea (1913), Propăşirea (1914), Noua Floare a Darurilor şi Petrodava (1931);
    • înainte, cât şi după cel de-al doilea război mondial a colaborat, cu articole de cultură, la unele reviste şi ziare locale sau din ţară, precum: Universul, Curentul, Mitropolia Moldovei, Ceahlăul, România Liberă, Luptătorul, Steagul Roşu ş.a.;
    • între 1934-1936 publică în Anuarul Liceului „Petru Rareş” Piatra-Neamţ articolele: Vânătorii Pietrei, Ţinutul Neamţ cu 100 de ani în urmă şi Sate, biserici şi boieri la anul 1428 în judeţul Neamţ;
    • din 1935, pe parcursul a 30 de ani a efectuat sondaje sau săpături arheologice sistematice, singur sau în colaborare, la: Piatra Şoimului (Calu)-Dealul Horodiştea; Traian – Dealul Fântânilor şi Dealul Viei; Bodeştii de Jos – Frumuşica; Ghigoieşti – Trudeşti; Tg. Neamţ – Pometea; Dobreni – Mătăhuia; Costişa-Cetăţuia; Cândeşti – Dealul Varniţei; Târpeşti – Râpa lui Bodai; Tg. Ocna – Podei; Piatra-Neamţ – Văleni, Cozla, Curtea Domnească, Bîtca Doamnei, Lutărie şi Dărmăneşti; Izvoare – Dumbrava-Roşie;
    • în 1938 a publicat la Editura „Cartea Românească” volumul Palatul Cnejilor, premiat de Academia Română;
    • tot în 1938, Ion Marin Sadoveanu propune detaşarea lui C. Matasă în Ministerul Artelor;
    • sept. 1939, primeşte vizita lui Nicolae Iorga la Piatra-Neamţ;
    • în 1939 publică Movila Haiducului;
    • 1940 – publică amplul articol Cercetări din preistoria judeţului Neamţ, în BCMI, 97, 1938. În acelaşi an, dar în fascicula 103, apare un alt articol, în care sunt menţionate o serie de descoperiri arheologice ulterioare; în vara aceluiaşi an C. Matasă primeşte vizita profesorului Ion Nestor; 
    • 1941 – publică articolul Deux stations à céramique peinte de Moldavie, în Dacia, VII-VIII (1937-1940);
    • între 1941-1945 Constantin Matasă îndeplineşte, pentru a doua oară, funcţia de protoiereu al judeţului Neamţ;
    • în 1943 publică, la Editura „Casa Şcoalelor”, volumul Câmpul lui Dragoş. Toponimie veche şi actuală din judeţul Neamţ;
    • în 1946 apare monografia Frumuşica. Village préhistorique à céramique peinte dans la Moldavie du Nord, în care au fost valorificate cercetările sistematice de pe „Cetăţuia” de la Bodeştii de Jos;
    • de la sfârşitul lunii martie până la începutul lunii iunie 1947 Constantin Matasă este, pentru a treia oară, protopop de Neamţ;
    • la 21 mai 1947 este sfinţită actuala Biserică Precista, al cărei ctitor principal este Constantin Matasă;
    • în 1947 Muzeul Arheologic Regional trece în proprietatea statului;
    • 1955 – publică articolul Şantierul arheologic Piatra-Neamţ, în SCIV, 6, nr. 3-4;
    • 1959 – încetează din viaţă soţia sa, Ana Matasă;
    • 1959 – apare articolul Descoperiri arheologice în raionul Piatra-Neamţ, în Materiale, V;
    • 1960 – Muzeul Arheologic Regional Piatra-Neamţ se mută în localul fostei şcoli nr. 1, de lângă Turnul şi Biserica lui Ştefan cel Mare;
    • 1961 – apare articolul Săpăturile de la Piatra-Neamţ, în Materiale, VII, (în colaborare);
    • 1964 – publică consistentul articol Aşezarea eneolitică Cucuteni B de la Podei-Tg. Ocna, în Arheologia Moldovei, II-III;
    • 1965 – publică volumul Prin Moldova de sub munte, Editura U.C.F.S.;
    • 1968 – reia spre discuţie o temă mai veche, publicând articolul Importanţa toponimiei în cunoaşterea trecutului, în Carpica, I;
    • 1969 – apare sub semnătura sa Istoricul Muzeului Arheologic din Piatra-Neamţ, în Memoria Antiquitatis, I;
    • de-a lungul vieţii, pentru prodigioasa sa activitate, C. Matasă a fost distins cu: „Steaua României în grad de cavaler” (1922); „Răsplata Muncii pentru Biserică” (1923); „Steaua României în grad de Ofiţer” (1926); „Răsplata Muncii pentru construcţii şcolare” (1926); „Meritul Cultural”, cl. a II a (1943); „Medalia Muncii” (1955); „Ordinul Muncii”, cl. a II a (1957); „Medalia a XX – a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fascist” (1964) şi „Ordinul Meritul Cultural” cl. a III a (1967);
    • încetează din viaţă, la 3 noiembrie 1971, la vârsta de 93 de ani. Este înmormântat la cimitirul Eternitatea din Piatra-Neamţ;
    • după moartea sa, în 1972, apare în Arheologia Moldovei, VII, articolul Date noi cu privire la circulaţia monetară în Moldova (secolul al XVI-lea), semnat în colaborare cu Octavian Iliescu;
    •  12 iulie 1981 – Marius Alexianu şi Gheorghe Dumitroaia au prezentat comunicarea: Contribuţia lui Constantin Matasă la dezvoltarea arheologiei româneşti, la „Colocviul interdisciplinar privind istoria civilizaţiei din România”, organizat de Muzeul Brukenthal din Sibiu;
    • la 20 dec. 1984, cu prilejul sărbătoririi semicentenarului muzeului, Aurel Buzilă susţine o comunicare referitoare la activitatea cultural-ştiinţifică a arheologului Constantin Matasă;
    • 1985 – prof. dr. Ioan Opriş publică articolul „Constantin Matasă între fruntaşii muzeografiei româneşti”, în Carpica, XVII;
    • 1991 – una din străzile cartierului Dărmăneşti din Piatra-Neamţ primeşte numele preotului C. Matasă;
    • tot în 1991 – Inspectoratul pentru Cultură Neamţ instituie premiul „Constantin Matasă”, care este acordat anual celui mai merituos muzeograf din judeţ;
    • 1992 – la Muzeul de Istorie Piatra-Neamţ se deschide expoziţia omagială C. Matasă, ai cărei organizatori (Gheorghe Dumitroaia şi Ştefan Scorţanu) primesc un preţios sprijin din partea inginerului Ionel Matasă (fiu) şi a familiei dr. Rodica şi Octavian Luchian. Cu acelaşi prilej au fost dezvelite două plăci de marmură, omagiale, la sediile fostei Case Naţionale „Regina Maria” şi al actualului Muzeu de Istorie Piatra-Neamţ;
    • noiembrie 1994 – cu prilejul sesiunii ştiinţifice dedicate împlinirii a şase decenii de la înfiinţarea muzeului ia fiinţă Fundaţia Cultural-Ştiinţifică „Constantin Matasă”, care este legalizată în ianuarie 1995;
    • 24 iunie 1998 – este organizat un simpozion dedicat împlinirii a 120 de ani de la naşterea preotului Constantin Matasă;
    • 1999 – ia fiinţă Editura „Constantin Matasă”, sub egida căreia au apărut până în prezent peste 20 de titluri;
    • februarie 2001 – Constantin Matasă este declarat, la propunerea Fundaţiei care-i poartă numele şi a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, cetăţean de onoare – post mortem – al Municipiului Piatra-Neamţ;

    Extras din lucrarea: In Memoriam Constantin Matasă, BMA X, 2001