Complexul Muzeal Național Neamț anunță publicul vizitator că începând cu data de 29 iulie 2019 unitatea principală, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, își sistează activitatea.

Virginia Duțescu (1908-1970)

Virginia Duțescu (1908-1970)

               S-a născut la Cărbunești, azi Târgu Cărbunești, în județul Gorj, la 28 septembrie 1908. Părinții ei se numeau Ion și Ecaterina. Din tinerețe a fost pasionată de teatru.
               În anii 1924-1926 a urmat cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București, apoi a activat în trupa lui Fotino (tatăl lui Mihai Fotino) și Ion Iancovescu, deschizător de drumuri în ale teatrului în Bucureștiul regal.
               Înainte de a-și obține brevetul de pilot, a încercat să zboare ca pasageră. Nu a putut din cauza soțului, Dini Prager, care s-a opus „prevăzând un sfârșit dramatic”. Ulterior, va divorța, urmându-și pasiunea pentru zbor, unde va dovedi calități extraordinare.
               În iunie 1936 a primit botezul aerului, zburând la bordul unui avion Messerschmitt argintiu, avându-l la manșă pe unul din cei mai titrați aviatori ai României, Alexandru Papană. A urmat cursurile Școlii de zbor „Mircea Cantacuzino”, avându-l ca instructor de zbor pe Simion Pop.
               A urmărit pregătirea pentru brevetare, care avea două componente: întâi trebuia să execute acrobație aeriană, apoi să realizeze un zbor de rezistență, la peste 2000 de metri înălțime. Examenul pentru primul brevet de pilot civil l-a susținut pe 30 octombrie 1936.
               Toți cei care au participat au promovat examenul. Pentru obținerea brevetului superior de pilot de turism, care-i permitea efectuarea de raiduri în țară și în străinătate, trebuia să susțină un nou examen, mai sever. Virginei i s-a cerut să execute un raid de distanță pe traseul București-Călărași-Buzău-Galați-Buzău. Urma să fie însoțită de un instructor, în acest caz fiind vorba de Constantin Abeles, cel care mai târziu îi va fi partener de viață. A promovat examenul, dar cu ceva emoții. Virginia Duțescu s-a remarcat ca un foarte bun pilot, fiind înzestrată și pentru acrobația aeriană. Marianei Drăgescu i-a rămas în amintire ca o bună camaradă și o aviatoare de excepție. Avea însă și un viciu. „Fuma și bea cafele”, își amintea camarada ei de zbor, Mariana Drăgescu.
               „În 1938, se trezea dimineața din somn, și înainte de a deschide ochii, bâjbâia cu mâna după pachetul de țigări de pe noptieră...” Prietenii o numeau pe atunci Floarea Câmpului, ea având o adevărată pasiune pentru natură.

Virginia Duțescu (1908-1970)

Virginia Duțescu (1908-1970)

Virginia Duțescu (1908-1970)

               Virginia Duțescu era singura femeie pilot din Escadrila Albă, care efectua zboruri pe spate. Trecerea Virginei Duțescu prin Escadrila Albă a fost scurtă, ea retrăgându-se în septembrie 1941, din cauza unor probleme medicale.

Virginia Duțescu (1908-1970)

Virginia Duțescu (1908-1970)

               A fost prima femeie instructor de pilotaj din istoria aviației noastre, la Școala de Aviație de la Ploiești, în perioada 1939-august 1941.
               În anul 1947, cu ajutorul lui Matei Ghica Cantacuzino, Constantin Abeles, soțul Virginiei Duțescu, părăsește țara cu destinația Turcia. Prin intermediul lui Max Manolescu, care efectuase o cursă la Istanbul și îl întâlnise acolo pe Constantin Abeles, Virginia Duțescu a primit o scrisoare de la soțul ei prin care acesta îi cerea să divorțeze formal pentru a nu întâmpina dificultăți din partea autorităților române. În anul 1949 s-a decis să fugă din țară, dar planul a fost descoperit de securitate și s-a năruit totul.
               În anul 1949, luna noiembrie, Virginia Duțescu este arestată pentru ca în anul 1950 să fie condamnată la trei ani de închisoare. A stat la Văcărești, Mislea și Jilava, pentru ca mai apoi să fie trimisă la Canal. Este eliberată în anul 1954, la mult timp după expirarea perioadei de detenție, revenind la proprietatea pe care o deținea la Săftica.
               Faptele pentru care a fost condamnată nu constituiau neapărat un rechizitoriu, fiind vorba de informații despre bateriile de antiaeriană de lângă Săftica, despre zborurile de noapte de pe aeroportul Otopeni și despre trecerea unor coloane sovietice spre pădurea Băneasa. Se făcea vinovată de recrutarea unui specialist în transmisiuni radio și de aflarea unor informații despre rezistența anticomunistă din munți.
               În anul 1954 procesul Virginiei Duțescu a fost redeschis, ea primind o nouă condamnare de un an de zile. De menționat că toți inculpații au fost judecați în stare de libertate, putând să-și angajeze avocați. Nu a mai fost închisă, probabil compensându-se cu perioada în plus pe care o făcuse, după ce îi expirase termenul în urma condamnării din 1950.
               Chiar dacă nu a fost închisă, Virginia Duțescu era filată de securitate trăind cu frica că va fi arestată din nou. Securitatea va încerca s-o recruteze ca informatoare, în ziua de 20 decembrie 1957, la ora 9:30, primind vizita locotenentului Isac Sali la domiciliul său din strada Leon Vodă din București. În urma întrevederii avute și-a dat acordul să meargă la sediul Ministerului de Interne. Asupra persoanei sale s-au făcut presiuni, fiind obligată să asculte tot probatoriul pe care îl deținea securitatea despre activitatea sa anterioară și după arestarea sa din 1950.
               Pentru a se crea o presiune și mai mare asupra sa a fost pusă să dea declarații despre cum și-a trădat patria și faptul că ascunsese aur în grădina casei sale. Cedând șantajului securității, Virginia Duțescu promite că se va revanșa prin a demasca activitatea soțului ei, Constantin Abeles.
               Ancheta, recrutarea și prelucrarea duraseră 40 de ore și jumătate: din 20 decembrie, ora 11:30, până la 22 decembrie, ora 4:00.
               Se angajase să demaște în scris, semnând cu apelativul Dinu Florica, „intențiile și activitățile dușmănoase duse de Abeles Constantin împotriva Republicii Populare Române”, să dea informații despre orice persoană care era împotriva regimului (chiar și despre rudele cele mai apropiate), și să fie permanent la dispoziția Securității. Va semna, dar nu se va ține de cuvânt. După doi ani de zile, cei care au recrutat-o vor abandona planul de a o folosi ca informatoare.
               „Cu toate că agenta Dinu Florica a cunoscut o serie de legături ale lui Abeles Constantin pe linie de spionaj și ea însăși a furnizat informații din țară către fugar-acțiune ce a fost lichidată în anul 1949-1950- de la recrutare și până în prezent nu a furnizat nicio informație de valoare organelor noastre. Cu toată munca dusă de atragere a ei de partea organelor noastre, acest lucru nu s-a reușit. Mai mult, în timpul colaborării, s-a dovedit că este nesinceră cu noi”.
               Față de cele arătate mai sus, propunem abandonarea din rețea și încadrarea informativă a agentei DINU FLORICA. Abandonarea se va face fără luare de angajament”.
               Virginia Duțescu se stinge din viață la vârsta de 62 de ani, la București, pe 5 mai 1970.