Complexul Muzeal Național Neamț anunță publicul vizitator că începând cu data de 29 iulie 2019 unitatea principală, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, își sistează activitatea.

Mariana Drăgescu (1912-2013)

Mariana Drăgescu (1912-2013)

               Marie-Ana-Aurelia ( Mariana Drăgescu) a văzut lumina zilei pe 7 septembrie 1912 la Craiova, în județul Dolj și a încetat din viață la București pe 24 martie 2013. Tatăl său era ofițer iar mama profesoară de muzică. A urmat cursurile primare și liceale la Lugoj. A frecventat pentru o scurtă perioadă cursurile facultății de Educație Fizică și Sport, pe care a abandonat-o din cauza costurilor ridicate, impuse de taxele de școlarizare. Era o persoană timidă, dar plină de energie și curaj, dovedind reale aptitudini sportive. La 16 ani, a traversat Dunărea înot pe la Turnu Severin, ajungând pe malul iugoslav, la Cladova.
               A absolvit în anul 1935 Școala de Pilotaj „Inginer Mircea Cantacuzino”de la Băneasa, unde a fost instruită de căpitanul Constantin Abeles.
               La doar 23 de ani, Mariana Drăgescu a obținut cel de-al șaptelea brevet feminin de pilot. După obținerea brevetului a început să lucreze la Aeroclubul Regal al României până în anul 1938. În acest an are loc o premieră în armata română. La manevrele militare de la Galați au luat parte și cinci aviatoare: Irina Burnaia, Mariana Drăgescu, Marina Știrbei,Virginia Duțescu și Nadia Russo. Au demonstrat că pot efectua misiuni de transport și legătură.
               În anii 1935-1938 are ocazia să cunoască o serie de aviatori celebri care sosiseră la București, participanți în primul război mondial. Printre aceștia se numără colonelul Brocard, comandantul renumitei escadrile ,,Cygognes'', apoi în anul 1936, pe Antoine de Saint-Exupéry iar pe 18 septembrie 1938, pe René Fonk. De asemenea, prin prisma profesiei, a legat prietenii cu vestiții piloți Bâzu Cantacuzino, Horia Agarici, Dido Greceanu, Nicu Polizu, Max Manolescu, Alexandru Popișteanu.

Mariana Drăgescu (1912-2013)

               La începutul anului următor, în 1939, Mariana Drăgescu și-a cumpărat avionul mult dorit, un Messerschmitt (M-35 B), cu motor de 150 CP, pe care l-a înmatriculat YR-MAR.
               La 2 iulie 1939 a luat parte cu avionul personal, Messerschmitt M-35, la concursul pentru Cupa „Aurel Vlaicu”, unde ocupă un meritoriu loc 12, cumulând un total de 93.756 de puncte. Tot în acest an a absolvit cursul de zbor fără vizibilitate, avându-i ca monitori pe locotenent comandor, aviator, Gheorghe Gherasim și pe Justin Gheorghiu.
               În anul 1940 și-a completat pregătirea aviatică, urmând școala de instructori de zbor de la Popești Leordeni, unde i-a avut ca instructori de zbor pe locotenent comandor aviator Tase Rotaru și pe adjunct șef Stan Dănălache. În septembrie același an, Mariana Drăgescu și Nadia Russo au primit misiunea să aducă în țară două avioane Klemm 35, de la Stuttgart. Au vizitat Școala fără motor de la Stuttgart, apoi pe cea de pilotaj de la Graz pentru avioane Stukas.

Mariana Drăgescu (1912-2013)

               Începând din 22 iunie 1941, Mariana Drăgescu va lua parte la campania Basarabiei, fiind încadrată ca pilot în cadrul Escadrilei Albe, celebra subunitate militară-sanitară a armatei române.
               Apoi a participat împreună cu Escadrila Albă la Odessa, Stalingrad și în Crimeea. Primul contact cu războiul a fost foarte dur, prin imaginile pe care le oferea pentru tinerele aviatoare. La Odessa, Mariana Drăgescu și Nadia Russo aterizează lângă o groapă unde erau șapte cadavre , probabil partizani ruși executați de nemți.
               „Primul contact a fost foarte dur, pentru că eu nu mai văzusem morți, oameni schilodiți și răni așa de grele. Unul dintre morți avea capul crăpat <>, din care ieșise creierul, care stătea, întreg alături”.

Mariana Drăgescu (1912-2013)

               Sunt amintiri care vor persista în memoria Marianei Drăgescu toată viața.
               După luptele de la Odessa și Stalingrad, fetele au revenit temporar în țară. În anul 1943, Mariana Drăgescu avea 800 de ore de zbor, din care jumătate pe front. Prin mâinile ei trecuseră sute de răniți.
               După evenimentele din 23 august 1944, Mariana Drăgescu a efectuat zboruri în campania din Vest, alături de aviația română, participând la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, apoi la cele din Ungaria și Cehoslovacia, în total 25 de misiuni de zbor. Escadrila sanitară 108 Transport s-a desființat, avioanele fiind într-o stare avansată de uzură. S-a format o nouă escadrilă, 113 Legătură, care urma să plece în Cehoslovacia.
               A fost încadrată la Escadrila 108 Aerotransport 1 a Corpului Aerian român, efectuând transporturi de răniți, medicamente, curieri și documente importante pentru marile unități.
               A fost singura aviatoare română care a participat la ambele campanii din Est și Vest, de la început până la sfârșit.
               A fost decorată cu ,,Virtutea Aeronautică'' cu spade, Crucea de Aur, clasa a III-a (1941), Ordinul ,,Vulturul german'' clasa a III-a (1942), Crucea ,,Regina Maria'' clasa a III-a (1943), Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler. Întoarsă de pe front, Mariana Drăgescu va efectua zboruri de transport pentru pasageri sovietici. Este transferată la aviația civilă, unde își găsește un post de monitor la școala de aviație de la Chitila. A lucrat câțiva ani și ca instructor de zbor în cadrul Școlii de Aviație Ghimbav-Brașov între anii 1950-1953.
               Conform carnetului de zbor, Mariana Drăgescu a pilotat 15 tipuri de avioane și anume: Messerschmitt-ICAR, ICAR-Universal, Messerschmitt-35, Klemm-25 și Klemm-35, Fleet, Bucker Jungmeister, Hawk, Gotha, Zlin-381. Din datele carnetului de zbor reiese că au fost zile în care a fost foarte solicitată, efectuând mai multe zboruri în aceeași zi: pe 27 iulie-patru, pe 10 august-patru, 14 august-cinci, 2 septembrie-șase, 7 septembrie-șase, 19 septembrie-zece.
               Ultimele zboruri efectuate de către Mariana Drăgescu s-au desfăşurat în lunile martie-aprilie 1950, când a pilotat un aparat Zlin 381, înmatriculat YR-ZLB, totalizând 13 ore, conform menţiunii din carnetul de zbor. Totalitatea orelor de zbor însumează 985 ore și 56 de minute, fapt ce o plasează în elita aviației românești feminine.

Mariana Drăgescu (1912-2013)

Mariana Drăgescu (1912-2013)

               Cea mai apropiată prietenă a Marianei Drăgescu din Escadrila Albă a fost Nadia Russo. Prietenia lor va dura toată viața, până la moartea Nadiei în 1988. Cele două aviatoare urmau să împartă toate greutățile până la retragerea Nadiei de pe front, în anul 1943.

Mariana Drăgescu (1912-2013)

               Avionul personal, un Messerschmitt cu motor de 150 CP, înmatriculat YR-MAR, va fi distrus pe 4 aprilie 1944, atunci când a avut loc primul mare bombardament asupra Bucureștiului.
               Mulți piloți din Aviația Regală au înfundat pușcăriile comuniste în anii postbelici, amintind aici pe Tudor Greceanu, Horia Agarici, Hariton Dușescu, Sorin Țulea, Gheorghe Spulbatu.
               Mariana Drăgescu a scăpat doar cu excluderea din aviație în anul 1955, motivul fiind „originea nesănătoasă”. Era fiică de ofițer superior și acest lucru nu cadra cu noua ordine de la București. Șefa de cadre i-a întins o hârtie spunându-i «Cadrele vechi, afară!».
               A lucrat până în anul pensionării, în 1967, la Policlinica C.F.R. „Ana Ipătescu” pe un post de dactilografă.
               Securitatea a încercat să o racoleze ca informatoare la un moment dat, Mariana Drăgescu semnânđ un angajament și primind numele conspirativ, „Antonia”. Au fost făcute presiuni asupra ei prin chemări repetate la miliție, unde era ținută toată noaptea într-un birou și amenințată că va face pușcărie, „cel puțin șapte ani”, pentru „fapte grele”. Securitatea dorea informații despre unchiul ei, Jean Dragu, care locuia la Paris, unde desfășura „activitate de spionaj împotriva R.P.R.”. Tentativa securității de a o racola a eșuat datorită curajului și refuzului ei de a deveni colaboratoare, în pofida angajamentului asumat. Numele ei a fost șters din rețeaua de informatori ai securității. În anul 1992 s-a revăzut cu prințesa Marina Știrbei Brâncoveanu, la sosirea acesteia în București, pentru o scurtă perioadă de timp.
               A fost serbată la împlinirea frumoasei vârste de 100 de ani, în data de 7 septembrie 2012, de aviatori, veterani de război și ministrul apărării naționale, care a avansat-o la gradul de comandor și a decorat-o cu Emblema „Onoarea Armatei Române”, cu însemne de pace pentru întreaga activitate și pentru merite deosebite, care au adus cinste și onoare armatei române.
               În ziua de 24 martie 2013, va pleca spre înaltul cerului, la venerabila vârstă de 100 de ani, urmând să se alăture camaradelor de zbor din faimoasa Escadrilă Albă.