Jucării de ieri și de astăzi (Iunie - Iulie 2015)

În cadrul expoziţiei pot fi vizionate o gamă diversă de jucării grupate pe categorii – maşini industriale, maşini de transport (autobuze, tramvaie, trenuri), maşini de curse, maşini militare (inclusiv vapoare şi avioane) dar şi păpuşi, jocuri sau instrumente muzicale. În cele ce urmează prezentăm cîteva jucării mai deosebite (descrierile sunt preluate de pe siteul http://muzeuljucariilor.ro/):
- autobuzul ONT, replica în miniatură a celui adevărat de la Oficiul Naţional pentru Turism - jucăria care se epuiza prima în librării în anii 70. Autobuzul ONT era realizat de fabrica Metaloglobus înfiinţată în 1923 de industriaşul austriac Weiss Manfred (Metaloglobus producea ambalaje metalice, cazane, numere stradale si felinare pentru ţările arabe; după naţionalizare, muncitorii se specializează şi în inoxuri, fermoare şi cartuşe de vânătoare, iar în 1965 deschid secţia de jucarii. 4-5 milioane de căţei, pisoi şi veveriţe de pluş sau puşti, mitraliere, trompete şi tamburine din fier erau produse anual aici)
Jucăria era realizată din foarte multe piese având elemente din tablă cromată, elemente din tablă vopsite, roţi din cauciuc, capace metalice vopsite. Bara era separat, farurile erau piese separate iar gemuleţele din plexiglas.
- tramvaiul realizat din tabla de cunoscuta firma AGATEX din Timişoara era una din jucăriile populare în România anilor ‘60-‘80. Prima variantă a apărut în 1966 fiind o copie a unui tramvai real care circula pe străzile Timişoarei. Mecanismul simplu cu volant asigura motorizarea micului vehicul. Incidentele micuţilor cu muchiile tăioase şi pantograful metalic ale jucăriei au facut să se încerce realizarea unei variante mai compacte şi mai sigure în anul 1979. Feţele surâzătoare ale pasagerilor copii litografiate pe tabla ambutisată au înlocuit ferestrele decupate şi pantograful metalic fragil a fost înlocuit cu unul de plastic şi mai fragil. Barele de protecţie metalice din faţă şi din spate au fost înlocuite cu unele din plastic iar genţile din plumb ale roţilor primei variante au fost înlocuite cu unele din PVC. Varianta din anii 80 în spiritul economiilor la materiale (dictate de linia partidului) era realizată simplificat dintr-o tablă mai subţire, vopsită superficial iar unele piese, acoperişul şi şasiul, erau din tablă galvanizată, doar lăcuită, creând iluzia unei vopsele metalizate.Contrar aşteptărilor cele mai multe supravieţuitoare sunt din prima variantă. Preţul jucăriei era de 23 de lei în 1966 şi in 1979 a ajuns la 37 de lei. Ultimele tramvaie au rezistat în librarii până în anii ‘91-‘92.
- răţoiul Donald a fost o jucărie foarte populară în România anilor ‘70-‘80. Realizat din cauciuc de către fabrica Arădeanca în anii ‘70, a fost o jucărie nelipsită din grădiniţele, creşele şi locuinţele din România acelor ani. Există două modele - Donald marinar şi Donald chitarist, cea din urmă fiind o variantă mai rară. Figurinele sunt probabil copiate după jucării occidentale. Datorită faptului că erau pictate manual există multe diferenţe între exemplare, fiecare fiind aproape un unicat. O ciudăţenie o constituie tatuajul inimioarei străpunse de pe unul din braţele jucăriei, fiind probabil singura jucărie cu tatuaj din epoca comunistă.
Fiind o jucărie foarte rezistentă s-au păstrat foarte multe exemplare până în zilele noastre.
- “Cine știe răspunde” un joc electric instructiv pentru copii între 7-12 ani realizat de Cooperativa Unirea din Petroșani în anul 1971.
Cu acest joc un copil sau mai mulți se puteau juca încercând să răspundă la 250 de întrebări aflate pe cele 5 planșe ale lui. Răspunsul corect dat atingând 2 contacte electrice, producea aprinderea unui bec. Alimentarea jocului se face cu o baterie de 4,5 V care era instalată în cutia jocului. Întrebările și răspunsurile jocului sunt din mai multe domenii: geografie, zoologie, botanică, ghicitori. Având în vedere că legăturile electrice din cutie erau aceleași, după un timp de practicare a jocului copii puteau învăța unde erau situate răspunsurile pe planșele jocului.
- Animale din continente – un joc foarte popular fabricat în România comunistă începând cu anul 1963 la Întreprinderea Poligrafică Banat Timișoara. Creatorul acestui joc este Ioan Nicolau, realizator nu numai al regulamentului jocului dar și al frumoaselor ilustrații. Acesta era un promotor al jocurilor logice, bazate pe gândire și nu pe norocul datorat aruncării zarului.
Jocul destinat copiilor între 9-14 ani,este compus din 60 de cărți de joc ce prezintă diverse animale grupate în cinci serii (cinci continente) și un pliant cu animalele grupate pe regnuri animale și o hartă a lumii.
- dintre jocurile electronice am expus jocul Nu, Pogodi – Elektronika IM 02– un joc electronic realizat în URSS în anul 1986. Este o clonă după originalul japonez Nintendo EG 26 Egg (apărut în anul 1981 – 250.000 de jocuri vândute).
Pe lângă cele două variante de joc el putea fi folosit și ca ceas cu alarmă, având un suport metalic de sprijin pliabil pe spatele lui.
În România foarte rar înainte de 1989 (era un joc foarte scump, costa cât un aspirator), a apărut la vânzare pe tarabele rușilor din piețele anilor ‘90.
- păpuşile Arădeanca, (fabrica de aici fiind cel mai vechi producător autohton de păpuşi)
Păpuşile de la Arădeanca erau atât de apreciate încât în anii ‘80 mergeau la export nu doar în ţările sovietice, ci şi în Marea Britanie.
Tot atunci fabrica începe să producă celebra păpuşă-negresă. Se spune că până în anii ‘90 fiecare fetiţă din România avea acasă câte o negresă.