Târgul Meșterilor Populari

                Societatea în care trăim este în continuă schimbare/progres, proces care a modificat în cea mai mare parte şi satul contemporan, păstrător al culturii populare tradiţionale. Etnograful care întreprinde azi o cercetare de teren are surpriza de a constata “urbanizarea” satului românesc, dispariţia vechii arhitecturi, a portului popular, a obiceiurilor locului etc., aceasta fiind numai o parte a „tributului” pe care ţăranul îl plăteşte lumii moderne în care vrea să pătrundă. În aceste condiţii, specialistul are o nouă responsabilitate – mai greu de realizat decât o cercetare etnografică, pentru că este angrenajul cel mai mic al unui complex de factori care nu depind de el – şi anume aceea de a se implica activ în conservarea şi chiar resuscitarea tradiţiei. O simplă privire îi relevă faptul că acum s-a ajuns la capătul unui drum şi e datoria lui - într-o oarecare măsură - de a sprijini continuitatea şi mai puţin noutatea. Ideal ar fi ca aceste două componente ale contemporaneităţii să fie paralele, dar evoluţia istorică infirmă dezvoltarea, în acelaşi mediu, a două lumi diferite; după cum nu se poate trasa nici o linie de demarcaţie precisă între aceste tendinţe, care pot deveni tangente şi se pot întrepătrunde la un moment dat.
                Un demers care urmăreşte promovarea culturii tradiţionale, punerea în valoare şi susţinerea acesteia este organizarea de târguri ale meşterilor populari, cu atât mai mult cu cât s-a modificat aria lor de circulaţie, cât şi nivelul de adresabilitate al pieselor. Ideea nu este nouă, meşterii îşi desfăceau din vechime produse la piaţă, în târgurile care se desfăşurau cu ocazia diferitelor sărbători sau prin vânzarea itinerantă. Elementul care intervine acum este punerea la dispoziţie a unui spaţiu organizat, dedicat numai lor, în încercarea de promovare a produselor proprii şi coroborarea eforturilor specialiştilor, asociaţiilor de profil şi ale factorilor decizionali de la nivel local pentru realizarea acestui tip de manifestări.

 
La deschiderea Târgului Meşterilor Populari, 2006
 
Vedere panoramică a locaţiei Târgului

                În această tendinţă se înscrie şi iniţierea, la Piatra-Neamţ, a Târgului Meşterilor Populari, o premieră pentru municipiul nostru, idee lansată de Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ şi Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova şi susţinută de Complexul Muzeal Judeţean Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ. Demersul a fost sprijinit de Primăria şi Consiliul Local Piatra-Neamţ, integrându-se eforturilor de a transforma reşedinţa judeţului în oraş turistic, sens în care era necesar ca, anual, să existe un program de activităţi culturale.
                Iniţiatorii proiectului au considerat ca o necesitate existenţa acestui târg şi pentru a pune în evidenţă bogăţia etnofolclorică a zonei – un atu în promovarea turismului -, aici păstrându-se în forme mai puţin alterate tradiţiile şi tehnicile tradiţionale de lucru. Cu prilejul cercetărilor de teren am constatat că în cele trei zone etnografice ale judeţului: Valea Bistriţei, zona Neamţ şi zona Roman, îşi desfăşoară activitatea – într-un relativ anonimat – meşteri populari care ar putea fi reuniţi (pentru a contura o imagine a meşteşugurilor tradiţionale de pe aceste meleaguri) şi promovaţi (prin intermediul Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova) la alte manifestări de profil. Pe de altă parte, muzeul îşi îndeplineşte, şi prin această activitate, funcţia formativ-educativă şi creează astfel un „muzeu viu”, interactiv şi spectaculos, având un grad mare de adresabilitate către toate categoriile de public.
                Condiţiile care au stat la baza organizării târgului au fost următoarele:
                    - desfăşurarea în fiecare an, aproximativ la aceeaşi dată, în weekend-ul din preajma unei mai sărbători religioase;
                    - locul de desfăşurare să fie în centrul vechi al oraşului, pe teritoriul fostei Curţi Domneşti a lui Ştefan cel Mare;
                    - să participe un număr cât mai mare de meşteri din Neamţ, în încercarea de a realiza o panoramă a meşteşugurilor tradiţionale din judeţ;
                    - participarea meşterilor să se facă numai pe bază de invitaţie de la organizatori, cerându-li-se să îmbrace costumul specific zonei de provenienţă, în acest mod putându-se face o selecţie a creatorilor;
                    - încercarea de a face o diferenţă între meşteşugari şi comercianţi, accesul ultimilor fiind interzis;
                    - să fie reprezentate cât mai multe dintre meşteşugurile tradiţionale, fără a exclude elementele de noutate, arta populară fiind un domeniu viu, care evoluează.
                Colaborarea dintre factorii decizionali enumeraţi mai sus şi întrunirea acestor condiţii au deschis seria târgurilor meşterilor populari, a cărei primă ediţie s-a desfăşurat în perioada 20-21 mai 2006. Au expus şi vândut 40 de participanţi din toată ţara şi Rep. Moldova, reprezentând următoarele domenii: ceramică, prelucrarea lemnului, port popular, prelucrarea pieilor, ouă încondeiate, împletituri de sfoară şi nuiele, măşti, icoane şi podoabe.


Lilian Toderaşcu (Iaşi)

Marcel Apalaghiei (Botosani)
   

Ruslan Scutelnic (Rep. Moldova)

Florin Cramariuc (Suceava)

                Meşteri valoroşi, participanţi la târguri naţionale şi internaţionale, au venit la Piatra-Neamţ, iar pentru a expune şi vinde piesele au trecut de juriul de specialitate format din dr. etnolog Elena Florescu, Marcel Lutic, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei şi preşedinte al Ascociaţiei Meşterilor Populari din Moldova şi Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ. O astfel de echipă, cu unele schimbări de componenţă, a avizat standurile şi la celelalte ediţii, din 2007, 2008, 2009 şi 2010, la fiecare dintre ele participând în jur de 60 de meşteri. Datorită succesului de care s-au bucurat primele trei ediţii şi la propunerea Consiliului Judeţean Neamţ, care a dorit individualizarea târgului meşterilor populari de la Piatra-Neamţ, târgul propriu-zis, împreună cu celelate manifestări ce au loc cu această ocazie, s-a denumit Festivalul de Artă Populară „Lada cu Zestre”.
                Desigur, după cinci ediţii, dacă am enumera toţi meşterii participanţi, ar fi o listă prea lungă, multe nume cunoscute şi recunoscute pentru participarea la manifestări din ţară şi străinătate răspunzând invitaţiei noastre; prin urmare, riscăm şi amintim numai câţiva dintre participanţii care au fost prezenţi la patru sau cinci ediţii (cu scuzele de rigoare şi respectul cuvenit tuturor celor care ne-au onorat cu prezenţa). În domeniul ceramicii sunt cunoscute familiile Petrariu şi Iorga din Horezu, a căror ceramică are calităţi tehnice şi estetice deosebite, acestea primind numeroase premii la manifestările de profil, ca şi familia Bledea, din alt colţ de ţară, de la Baia-Mare, ale cărei vase sunt mai ales decorative; în timp ce cu vestita ceramică de la Corund au venit Molnos Joszef şi Arpad Ravasz, iar cea de Marginea era reprezentată la standurile lui Ion Paşcaniuc. Ionela Mihuleac din Iaşi execută ceramică „de Cucuteni”, vestita cultură de acum peste 5000 de ani fiind readusă la viaţă cu aceeaşi tehnică, fără a folosi roata olarului.
                Într-o regiune bogată în păduri, cum este judeţul Neamţ, şi unde prelucrarea lemnului era o ocupaţie permanentă a multor locuitori, au venit mulţi meşteri specializaţi în acest domeniu: Vasile Găman, din Vânători-Neamţ, a înnobilat zeci de ani lemnul şi i-a atribuit sfinţenia crucifixelor şi frumuseţea lăzilor de zestre decorate prin incizare cu frumoase motive solare, în timp de Marcel Apalaghiei, din Dângeni, jud. Botoşani şi Florin Cramariuc, din Suceava, au transformat obiectele de uz casnic în piese cu valoarea artistică; iar Toader Ignătescu, tot din Suceava, a redescoperit frumuseţea ce derivă din calităţile intrinseci ale lemnului.
                Mult mai răspândit altădată, deoarece era o îndeleticire de bază a femeii şi nu un meşteşug ca acum, ţesutul este practicat mult mai rar ca înainte şi puţine sunt persoanele care trudesc în faţa stativelor sau a gherghefului şi mai ales cu scopul de a vinde. În această tendinţă se înscriu şi Maria şi Iulian Mihalache, din Bălţătesţi, jud. Neamţ, care realizează scoarţe, lăicere, carpete de diverse dimensiuni şi de o armonie cromatică deosebită, urmărind păstrarea vechilor motive decorative. Pentru ei muzeul reprezintă permanent o sursă de inspiraţie.

 
Ceramică de Horezu
 
Ouă încondeiate (Vasile Isopescu, Suceava)

                Chiar dacă sunt tot mai puţin căutate, Veronica Hojbotă de la Mănăstirea Humor, Suceava, realizează în continuare costume populare în stil tradiţional, iar Nicolae Dolhescu din Pipirig (Neamţ), duce mai departe renumele cojocarilor locali, ştiut fiind că Neamţ era o zonă renumită pentru bondiţele realizate aici, piese cu caracter preponderent artistic, în timp ce Iulia Goran din Breaza, Prahova, îmbină tehnicile şi motivele vechi şi noi când realizează frumoase cămăşi.
                Incontestabil, veteranul şi vedeta târgului de la Piatra-Neamţ a fost până în anul 2010 Neculai Popa din Târpeşti, jud. Neamţ, cel care a transformat execuţia sezonieră a măştilor într-un meşteşug. Se ştie că măştile erau confecţionate de obicei de purtătorii lor în perioada când jocurile de măşti au ocupat un loc de seamă în obiceiurile tradiţionale ale românilor. În dorinţa de a conserva aceste obiceiuri, Neculai Popa a organizat urătorii, a confecţionat măşti antropomorfe şi zoomorfe din diverse materiale, a creat un muzeu al tradiţiilor populare la el acasă. Alături de aceste activităţi, sculptura în piatra şi lemn i-a adus o recunoaştere naţională şi internaţională.
                La fiecare ediţie, alături de târgul cu vânzare şi de spectacolele susţinute de solişti şi ansambluri folclorice, s-au desfăşurat mai multe dezbateri, lansări de carte, vizionări de filme, colocvii, la care au participat specialişti din instituţiile de profil din ţară, meşteri şi un larg public. Organizatorii au urmărit ca la fiecare ediţie să aducă şi alte noutăţi, în afara creşterii numărului de meşteri şi a duratei târgului. Astfel, la ultimele ediţii au fost organizate tombole cu premii constând în piese de artă populară, scop în care meşterii au făcut donaţii.

Vederi generale

Organizatorii au putut urmări de-a lungul anilor şi care este evoluţia meşteşugurilor tradiţionale, evoluţie dictată în primul rând de piaţă:
                - tendinţa de a trece de la piesele cu caracter utilitar la cele cu rol decorativ; astfel, locul ţesăturilor de mari dimensiuni este luat de cele mici, o pondere tot mai mare începând să o aibă tapiseriile;
                - ceramica a căpătat menirea de a înfrumuseţa interiorul locuinţei, iar în Neamţ, unde centrele de olărie au dispărut, se manifestă un interes mai accentuat spre aceasta;
                - simplificarea motivelor decorative prezente pe textile, dispariţia unor piese de port popular (catrinţe, brâie, sumane), apariţia unor noi decoruri la cămăşi;
                - dispariţia pieselor de mobilier tradiţional ţărănesc, accentul punându-se acum pe mobilierul rustic pentru curţi şi grădini;
                - diversificarea materiilor prime folosite, păstrându-se tendinţa de a le folosi numai pe cele naturale;
                - apariţia unor noi forme care nu mai ţin de specificul local şi care se înscriu printre cele denumite generic „handmade”, tot mai apreciate în Europa.
                Aşadar, intrat în conştiinţa publicului şi în calendarul activităţilor meşterilor populari, Târgul de la Piatra-Neamţ are şansa să se constituie într-o manifestare emblematică pentru spiritul şi tradiţia acestor locuri.